Inovațiile din tehnologie și robotică atrag după sine noi provocări în ceea ce privește educația și pregătirea profesională. În acest sens, este important să analizăm care sunt cunoștințele, aptitudinile și abilitățile pe care trebuie să le avem în vedere în interes personal sau atunci când intervenim în educația unor persoane care vor intra în sfera muncii în următorii zece ani.
În studiile recente, meseriile/ocupațiile care presupun capacități fizice predictibile (efort fizic, manipulare, dexteritate) sau cognitive de rutină (colecționare și procesare de date) au probabilități ridicate de automatizare.
Astfel, se impune dezvoltarea unor capacități cognitive precum imaginația, creativitatea, dar și a unor capacități socio-emoționale, precum comunicarea, empatia și afectivitatea în interacțiunile umane. De asemenea, apar noi problematici și conexiuni interdisciplinare și necesitatea de însușire a unor abilități de a dezvolta, înțelege și/sau utiliza aplicații informatice în diverse domenii. Este importantă pregătirea pentru a face față rațional și emoțional impredictibilității, prin capacitatea de a lua decizii, de a planifica și de a realiza sarcini noi, inovatoare într-un context vizat de noi constrângeri.
Modalitățile prin care o persoană își poate însuși aceste abilități/aptitudini apar atât în regim educațional formal, cât și non-formal.
În școală, se impune ca activitățile didactice să presupună o formulare corectă de probleme/cerințe și totodată îndrumarea spre înțelegerea acestora înainte de a întreprinde orice demers spre rezolvarea lor. Se pot propune exerciții care contribuie la dezvoltarea curiozității, atenției, răbdării sau chiar a capacității de selecție a unor contexte inspiraționale. Printre acestea se numără exercițiile cu rezolvări deschise sau multiple, care sporesc gândirea liberă sau invitația la lectură și la realizarea unor imagini, texte, colaje, pornind de la cărțile citite sau aspectele observate în mediul ambiant.
Încurajarea de a formula întrebări și problematici noi ce derivă din activitățile propuse, invitația de a căuta soluții alternative, precum și motivația de a lucra independent sunt considerente importante în educația actuală. Totodată, este importantă limitarea activităților pasive, precum discursul profesorului fără implicarea elevilor și optarea pentru exerciții de învățare eficientă, autoeducație, auto-organizare a studiului/muncii.
Integrarea greșelilor în cursul firesc al procesului de educație, valorificarea unor culturi sau a unor aspecte care celebrează imperfecțiunea (wabi-sabi în cultura japoneză) și greșelile (invențiile apărute în urma unor “erori”) au ca efect diminuarea temerii de a greși și creșterea încrederii în sine. Integrarea ludicului, a stărilor de bucurie și amuzament prin intermediul jocurilor strategice, competițiilor coordonate de profesor, interschimbarea rolurilor profesor – elev conduc la conturarea unor trăsături cheie corespunzătoare unei personalități puternice, precum adaptabilitatea.
De asemenea, se pot propune activități de grup în cadrul școlii, în aer liber sau în afara orelor din programa școlară care presupun distribuirea unor responsabilități și, ulterior, regruparea ideilor în spirit interdisciplinar. Încurajarea petrecerii timpului în natură (organizarea unor activități interdisciplinare ce implică natura) au ca efect experimentarea senzorială a cunoștințelor (necesară într-o lume senzorială).
În același timp, spațiul creativ (condiții de lucru propice) în clasă sau în spațiul de studiu de acasă: lumină, aer, temperatură, dar și o ambianță creativă (stare generală de calm, lipsită de stres sau de emoții negative) asigură o stare de spirit propice formării și exprimării ideilor.
Creativitatea poate fi stimulată prin diverse tehnici noi, precum brainstorming-ul („tehnică de stimulare a creativității individuale prin organizarea unor discuții libere pe o temă dată, în care fiecare spune ce-i trece prin minte”, conform dexonline) sau realizarea de către elevi și profesori a unor hărți mentale.
Pot fi abordate exerciții de simulare a unor activități din viața profesională (dezbateri, simulări de business, elaborarea unor măsuri de protecție pentru natură/copii, realizarea unor machete/desene/idei pentru a construi „școala, casa, lumea ideală” din prisma lor).
Entitățile educaționale pot solicita propuneri din partea elevilor/studenților, părinților sau chiar a celor care activează în diverse domenii economice sau culturale în ceea ce privește modificarea programei, propunerea unor opționale, îmbunătățirea sistemului educațional. Școala poate propune sau îndruma spre activități de responsabilitate socială, precum cele ecologice care au drep scop dezvoltarea capacității de cooperare și conștientizarea importanței, impactului și rostului ocupațiilor lor în viitor.
Conform opiniei lui Eugene Schwartz, apare, încă din copilărie, tendința de a ne transforma din creatori în consumatori, deși creativitatea se află printre cele mai importante zece abilități la locul de muncă pentru viitor și există activități prin care putem cultiva creativitatea copiilor/elevilor sau chiar a noastră.
„Creativitatea ne ajută să gestionăm schimbarea, să rezolvăm probleme, ne afectează inteligența emoțională și cea socială, ne ajută să înțelegem mai bine matematica și științele și este o componentă esențială a sănătății și fericirii.” (Christine Carter)
© sub semnul educației