În fabula “Cioara și ulciorul” a fabulistului grec antic Esop (620 – 564 î.e.n.) este descrisă încercarea unei ciori de a bea apă dintr-un vas înalt cu puțin lichid și soluția găsită de aceasta de a pune pietre în recipient pentru ca nivelul apei să crească și astfel să poată ajunge la apă.
Dincolo de posibilitățile de auto-măsurare a inteligenței, omul nu a aprofundat suficient tehnicile necesare de verificare a capacităților cognitive în cazul altor specii și se rezumă la o serie de experimente sau cercetări bazate pe observații. Deși curiozitatea omului în acest sens este veche, nu am ajuns încă la o concluzie corectă din punct de vedere etic, astfel încât prin acțiunile noastre să protejăm sau să nu invadăm distructiv o lume complexă, încă necunoscută.
Senzațiile – care stau la baza proceselor cognitive – sunt resimțite cu intensități diferite, uneori mai puternice decât ale noastre de anumite specii, precum acuitatea vizuală a vulturilor sau capacitățile olfactive ale câinilor de a detecta substanțele psihoactive sau explozive. În plus, există specii care au dezvoltate simțuri necunoscute pentru oameni – precum capacitatea unor păsări și insecte de a vedea lumina ultravioletă, posibilitatea elefanților de a comunica prin infrasunete sau sensibilitatea rechinilor la câmpurile electromagnetice. O atitudine incorectă în fața unor lumi deosebit de diferite de a noastră este de a compara sau ierarhiza alte specii, de a crea o „scala naturae” în funcție de aptitudinile și capacitățile noastre, care pot fi inutile multor ființe biologice.
Interacțiunile sociale – cooperarea în vederea atingerii unui scop, problematicile venite din mediul fizic înconjurător, necesitatea de a învăța precoce – dezvoltă capacitățile cognitive și emoționale ale animalelor. Rezistența timp de milioane de ani a unor specii, tehnicile elaborate ale albinelor de a realiza faguri și stupi, redescoperirea hranei ascunse de veverițe după multe zile – dovedind capacitatea de memorare, planificare în timp și orientare, capacitatea ciorilor și a primatelor de a-și făuri și utiliza unelte sunt dovezi care ne intrigă curiozitatea și ne dau impresia de a nu cunoaște îndeajuns lumea animalelor.
Există chiar o serie de experimente care investighează comportamentul moral al animalelor – capacitatea de empatie, de cooperare, de identificare a unor situații incorecte, coordonate de oameni de știință precum Frans de Waal. Astfel, discipline precum etologia, ecologia și protecția animalelor contribuie la dezvoltarea cunoștințelor despre inteligența și tiparele comportamentale ale animalelor, dar și la înlăturarea preconcepțiilor de superioritate ale omului.
© sub semnul educației